abate — ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Trimis de ana zecheru, 19.03.2008. Sursa: DEX 98 abáte1 s. m. 1. superior al unei… … Dicționar Român
deraia — DERAIÁ, deraiéz, vb. I. intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe şine) A sări de pe şine. 2. fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [pr.: ra ia] – Din fr. dérailler. Trimis de… … Dicționar Român
devia — DEVIÁ, deviez, vb. I. intranz. 1. A se abate de la o direcţie dată. 2. fig. A se îndepărta de la subiectul în discuţie; a se abate de la calea bună (comiţând erori, fapte reprobabile). [pr.: vi a] – Din fr. dévier, lat. deviare. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
divaga — DIVAGÁ, divaghez, vb. I. intranz. A se abate de la subiectul în discuţie; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari. Trimis de Iris, 05.10.2004. Sursa: DEX 98 DIVAGA vb. v. abate … Dicționar Român
îndepărta — ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. tranz. A face să fie sau a ţine departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcţie; a concedia. 2. refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. – În + depărta.… … Dicționar Român
depărta — DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. refl. A mări distanţa faţă de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se aşeza sau a pleca (mai) departe. ♦ fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. tranz. A duce, a muta… … Dicționar Român